Până la 40% din suprafața uscată a Pământului ar putea deveni zone cu climat arid până în 2100

Pe scurt:

• Până în 2100, suprafața terenurilor uscate ar putea crește până la 40,28%, afectând până la 2,37 milioane km², conform unui studiu global recent.
• Extinderea terenurilor uscate este influențată de creșterea concentrației de CO₂, care reduce pierderea de apă a plantelor și modifică evapotranspirația potențială.
• Schimbările climatice vor afecta diferit regiunile, cu ariditate crescută în Australia, nordul Africii și estul Braziliei, iar unele zone din China se vor umezi.
• Aproximativ 13% din suprafața terestră va experimenta schimbări semnificative între zonele uscate și cele umede, reflectând o dinamică climatică complexă.

Extinderea terenurilor uscate și indicele de ariditate până în 2100

Suprafața terenurilor uscate la nivel global ar putea ajunge până la 40% până în ultimele decenii ale acestui secol, conform unui studiu publicat în Environmental Research Letters. Cercetarea coordonată de Yifei Cai de la Academia Chineză de Silvicultură analizează evoluția distribuției acestor terenuri și impactul răspunsului vegetației la creșterea concentrației de dioxid de carbon (CO₂) din atmosferă.

În perioada 1994–2023, terenurile uscate reprezentau aproximativ 38,58% din suprafața terestră, excluzând Antarctica. Proiecțiile pentru 2071–2100 indică o creștere între 39,31% și 40,28%, în funcție de scenariul climatic, cu o extindere de până la 2,37 milioane de kilometri pătrați în scenariul cu cele mai ridicate emisii.

Definirea terenurilor uscate prin indicele de ariditate

Studiul utilizează indicele de ariditate, care exprimă raportul dintre precipitații și evapotranspirația potențială, pentru a delimita terenurile uscate. Regiunile cu un indice mai mic de 0,65 sunt considerate terenuri uscate, incluzând zone subumede uscate, semiaride, aride și hiperaride.

Astfel, termenul „teren uscat” nu echivalează cu deșert, ci desemnează o categorie climatică largă. În perioada de referință, zonele semiaride acopereau 14,72%, cele aride 11,24%, subumedele uscate 6,35%, iar hiperaridele 6,27% din suprafața terestră analizată.

Extinderea terenurilor uscate și efectul CO2 asupra plantelor

Analiza indică o tendință de extindere a terenurilor uscate între 1960 și 2023, cu o rată medie anuală de aproximativ 39.100 km², deși ritmul a încetinit în ultimele decenii. Modificările nu sunt uniforme, unele regiuni înregistrând umezire.

Un aspect esențial al studiului este includerea efectului fiziologic al CO₂ asupra plantelor. Creșterea concentrației de dioxid de carbon determină reducerea deschiderii stomatelor, diminuând pierderea de apă prin transpirație și influențând evapotranspirația potențială.

Simulările care exclud acest efect indică o suprafață a terenurilor uscate de 42,11% în scenariul SSP5-8.5, față de 40,28% când efectul este inclus, diferența fiind de aproximativ 2,44 milioane km².

Proiecții regionale și implicații climatice

Schimbările climatice vor afecta diferit regiunile lumii. Australia, estul Braziliei și nordul Africii sunt printre zonele cu creșteri semnificative ale aridității, în timp ce nordul și nord-vestul Chinei ar putea înregistra tendințe de umezire.

Estimările indică că aproximativ 13% din suprafața terestră va experimenta schimbări importante între regiunile cu tendințe de uscare și cele cu tendințe de umezire, reflectând o dinamică complexă a aridității globale.

Modificările sunt mai pronunțate în zonele de tranziție între categoriile de ariditate, unde variațiile climatice pot schimba clasificarea terenurilor fără transformări majore ale peisajului.

Întreabă NoaNews:

[mwai_chatbot id=”default”]

Sursa originală a acestui articol este https://adevarul.ro/stil-de-viata/stiinta/alerta-climatica-pana-la-40percent-din-suprafata-uscata-2556882.html (link)